Ultima echipă din Franța a obținut mai mulți bani din drepturi TV și marketing decât toate cele 28 de echipe din Ligile Naționale

În timp ce Liga Profesionistă de Handbal din România a fost „retrasă din circulație”, Liga Franceză de Handbal arată din ce în ce mai bine din punct de vedere financiar. CNACG, organismul care controlează bugetele, a prezentat un raport complet după sezonul 2017-2018 la masculin. Practic, a oferit toate datele despre economia handbalului francez, transparența fiind totală, iar informațiile mai mult decât interesante.

În sezonul trecut, cele 14 echipe din LNH Lidl Starligue (prima ligă franceză) au avut în total un buget de 73 de milioane de euro, iar la nivelul primelor două ligi (în Franța și liga secundă este profesionistă) întreaga „economie” a cluburilor a fost de 96 de milioane de euro, în creștere cu 5,5% față de sezonul anterior.

Contracte jucători profesioniști și handbaliști promovați din cemtrele de formare

237 de contracte de jucători profesioniști și 23 de contracte de antrenori au fost omologate în sezonul 2017-2018. Pe posturi, 20% din jucătorii care au activat în LNH au fost interi stânga, urmați apoi de pivoți – 17%. La polul opus au fost extremele dreapta – 11%

Pe parcursul sezonului, în LNH au fost promovați nu mai puțin de 110 jucători aflați în centrele de formare ale cluburilor (jucători tineri care au completat loturile), iar 15 dintre aceștia au și primit contracte de muncă. Tinerii handbaliști nu au contracte de jucători profesioniști, sunt așa-numiți „stagiari profesionali” la prima echipă și pot evolua în campionat, dacă grupările optează pentru acest lucru. Nu există însă obligația utilizării lor, iar în general cluburile le oferă celor de mare perspectivă contracte de convenție stagiar, pentru a nu-i pierde la terminarea junioratului, când pot pleca liberi.

2.405 spectatori a fost media asistenței în sezonul trecut. Nantes a avut cea mai bună medie – 4.896 spectatori.

PSG, cea mai bogată echipă. „Economia” handbalului francez a crescut cu 132% în 10 ani!

PSG a avut cel mai mare buget din sezonul trecut, cu 16,7 milioane de euro, depășind Montpellier – 9 milioaner de euro și Nantes – 7,7 milioane de euro. Toate cele trei cluburi au ajuns până în turneul Final Four al Ligii Campionilor.

Cea mai spectaculoasă creștere de buget a avut-o însă nou-promovata Massy, cu 79%. Practic a urcat de de la 1 milion de euro la 1,88 milioane de euro. Pentru a juca în prima ligă, una dintre condiții este să deții un buget de cel puțin 1,6 milioane de euro.

Pe locul secund la creșteri a fost Aix-En-Provence, adică 47%. Interesant, clubul respectiv a reușit să ajungă la 6,48 milioane de euro imediat după ce și-a construit o arenă de 6.000 de locuri, care a permis îmbunătățirea rețetei financiare la fiecare joc disputat pe teren propriu. Aix En Provence a avut în medie peste 4.100 de spectatori.

CNACG a prezentat în raport și cum au evoluat bugetul total al cluburilor în ultimii 10 ani, de la o medie de 2,25 milioane de euro la 5,22 milioane de euro, adică + 132% în 10 ani!

Handbalul francez a devenit o adevărată industrie, iar asta o arată veniturile obținute, altele decât subvențiile venite de la autorități (17 milioane de euro) sau parteneriatele încheiate cu diferiți sponsori (36,7 milioane de euro). Cluburile au obținut sezonul trecut nu mai puțin de 4,12 milioane de euro din drepturi TV și marketing (în creștere cu 18,5% față de sezonul anterior) și 9,1 milioane de euro din „rețeta financiară” realizată la fiecare meci (90% reprezintă venituri din bilete). Cele două cumulate înseamnă peste 17% din bugul total. Este de prisos orice comparație cu ceea ce se întâmplă în România…

Ca procent, subvențiile publice au însemnat în jur de 23% din bugetele cluburilor.

Masa salarială a însemnat 30,1 milioane de euro, adică în jur de 42% din buget. Pentru aceste sume s-au plătit taxe în jur de 11 milioane de euro. Cu tot cu taxe, cheltuielile cu salariile au însemant pentru cluburi între 47% și 68% din bugetul total. PSG este clubul care plătește cele mai mari salarii din lume. În sezonul trecut a cheltuit peste 9 milioane de euro pentru salarii.

La ce nivel sunt salariile în Franța

Salariul mediu în Franța a fost de 6,997 euro pe lună. Primele cinci salarii ca medie au fost de 51.132 de euro pe lună. Iar media celor mai mici cinci salarii a fost de 1.792 euro. Media salariilor la antrenorii principali a fost de 8.986 euro pe lună. Iar cei trei antrenori de la PSG, Montpellier și Nantes au avut în medie 17.827 euro pe lună.

Linia de 9 metri este cel mai bine plătită în Franța, conducătorii de joc având cea mai bună medie – 9.546 de euro.

Pe celelalte posturi, media salarială în Franța a fost următoarea:

Poartă: 7.561 euro

Extreme dreapta: 4.500 euro

Inter dreapta: 7.772 euro

Inter stânga: 8.435 euro

Extremă stânga: 5.549 euro (medie ridicată probabil de Gensheimer)

Pivot: 5.309 euro

80% din drepturi TV și marketing merg la cluburi. În România, lucrurile stau invers, peste 60% rămâne la Federație

Și pentru că am vorbit mult despre drepturi TV și marketing în ultima vreme, să spunem că 80% din suma obținută merge la cluburi, iar 20% rămâne la ligă. Campioana Franței, în speță, PSG, s-a ales la finalul sezonului, în 2018, cu suma de 257.000 de euro doar din aceste drepturi (226.000 de euro reprezentând drepturi TV). Ultima clasată – retrogradată la finalul sezonului – s-a ales cu 158.580 de euro, adică mai mult decât au încasat toate cele 28 de cluburi din Ligile Naționale de handbal din România! FR de Handbal are un contract de 400.000 de euro pe sezon cu TVR și păstrează mai bine de 60% din sumă.

Datele prezentate mai sus sunt câteva explicații pentru faptul că Franța a dominat handbalul mai bine de un deceniu la nivel de echipe naționale, iar mai nou se impune și la nivel de cluburi. În schimb, Liga Profesionistă din România a fost „ascunsă”, nimeni nu a avut interesul pentru un handbal sănătos, în primul rând din punct de vedere organizatoric la nivel central. S-a tot fluturat ideea că echipele din România nu pot funcționa sub tutela unei Ligi Profesioniste, atât timp cât sunt finanțate în cea mai mare parte de autorități, dar nimeni nu a mișcat un deget (exceptând poate o intenție a lui Marian Muntean – Deva), nu a făcut lobby către autoritățile statului pentru a schimba în acest sens, să se întâmple ceva. În aceste condițiii, nu mai trebuie să mire pe nimeni faptul că România este în „liga a treia” valorică la nivel de echipe naționale masculine.