Ce se vrea cu naționala României? Prima reprezentativă a ajuns într-o situație jalnică!

Naționala masculină a ratat calificarea la Campionatul European din 2020. Joi seara, în Sala „Dinamo”, România a fost învinsă de Portugalia cu 24-19, la capătul unui meci în care a contat doar vreo 30-35 de minute.

Deznodământul a fost oarecum previzibil, după modul cum a arătat echipa, cu mulți jucători aflați la primul meci oficial pentru România. Un joc de calificare la un turneu final, cu mare miză, a fost tratat la „trebuie să-l jucăm și pe acesta”. Iar aici nu este vorba despre angajament, despre dorință, acestea au existat cu siguranță, ci de resursele limitate pe care staff-ul tehnic, chiar federația a reușit să le asigure în fața unei echipe a Portugaliei care ne-a lăsat rău în urmă! În condițiile în care nu a jucat din 2007 la vreun turneu final.

Mihai Popescu, Alex Șimicu, Demis Grigoraș, Viorel Fotache au părut practic niște jucători „rătăciți” într-o echipă națională de tineret. Manuel Montoya a motivat selecția prin faptul că 11 jucători au fost indisponibili, mai exact doi retrași, opt accidentați și unul absent pentru că s-au ivit niște probleme în familie. Dacă înaintea primului fluier al meciului s-ar fi făcut o selecție în tribune, staff-ul tehnic poate că ar fi găsit rapid încă șapte jucătoare foarte buni pentru a completa lotul. Dar Răzvan Pavel de la Potaissa nu a avut loc în echipă, Asoltanei cu aproape 200 de goluri în Liga Națională în ultimul sezon nu a fost văzut, Ionuț Ramba, jucător de bază la CSM București, a fost uitat, Răzvan Gavriloaia și Andrei Savenco, ambii cu meciuri tari în spate în ultima vreme cu Dinamo, în Liga Campionilor, nu mai sunt de actualitate. Ultimul ar fi venit și pe jos la echipa națională. Iar exemplele pot continua.

Dar România a preferat să joace un meci de calificare, în care ar fi trebuit să așeze tot ce are mai bun în fața unei echipe a Portugaliei de bătut cu această ocazie, cu naționala „viitorului”. În niciun moment, această echipă națională nu ne-a dat însă senzația că în următoarea campanie de calificare va „rupe norii” și se va califica în sfârșit la un Campionat Mondial.

Oare ce a fost în sufletul lui Popescu, lui Șimicu, obișnuiți cu alt nivel săptămână de săptămână? De fapt, care a fost strategia să jucăm cu patru pivoți? De ce au fost convocați la echipa națională, într-un meci cu mare miză, jucători care abia au un meci, două în Liga Națională? În concluzie, ce se vrea cu echipa națională de băieți? EHF a mărit numărul participantelor de la 16 la 24, dar România nu s-a apropiat de turneul final nici cu această ocazie. Imaginea naționalei a ajuns jalnică, iar dacă jucătorii nu mai vin la echipa națională, înseamnă că sunt niște probleme majore.