CA SĂ CE? Ambros Martin este noul selecționer al Rusiei, după ce s-a despărțit de România. ANALIZA unei situații cel puțin bizare

Săptămâna de handbal a debutat cu o informație care face deja valuri în handbalul românesc. Ambros Martin, fostul selecționer al României în ultimii aproape 3 ani, a semnat un contract cu naționala Rusiei. Antrenorul spaniol rămâne principal și la Rostov Don.

Dacă Ambros Martin n-ar fi plecat de la naționala României în timpul contractului, atunci poate că știrea ar fi lăsat senzația de „WOW” și am fi trecut mai departe la ale noastre. Dar tehnicianul spaniol a plecat de la prima reprezentativă cu un an înaintea Jocurilor Olimpice de la Tokyo, principalul obiectiv pe care l-a avut stipulat în contract. Iar campania de calificare nu s-a încheiat, abia acum începe cu adevărat!

La începutul lunii mai, Federația Română de Handbal a anunțat cu seninătate că a întrerupt colaborarea cu Ambros Martin, deși i-a oferit cel mai mare contract financiar din istoria naționalei feminin. Oficialii nu au precizat niciodată suma de bani pe care i-a oferit-o lui Ambros Martin. Conform unor zvonuri, el ar fi primit 10.000 de euro / lună, dar potrivit informațiilor HM, Ambros ar fi fost plătit de federație cu 5.500 de euro / lună. Nu avem confirmări dacă o parte din contractul antrenorului ar fi fost susținut și de COSR. În orice caz, a primit de cel puțin 10 ori mai mult decât a avut Gheorghe Tadici cu naționala de senioare în perioada 2012-2014.

După ce FRH i-a oferit antrenorului spaniol o sumă importantă, iar acum a plecat pe cale amiabilă înainte de a-și juca obiectivul pentru Jocurile Olimpice, se nasc câteva întrebări. De ce a mai fost adus pe Ambros la naționala României? CA SĂ CE? Are cineva senzația că a fost construită o nouă echipă națională? Ce clauze a avut antrenorul?

În momentul în care s-a oficializat despărțirea de Ambros Martin, nici FRH, dar nici antrenorul nu au explicat motivele întreruperii colaborării. Neavând explicații, s-au vehiculat tot felul de lucruri. Două scenarii mari par însă cele mai plauzibile:

După accidentarea Cristinei Neagu și rezultatele dezastruoase de la Golden League, Ambros Martin a simțit că naționala României se duce la vale și nu a vrut să-și șifoneze imaginea pe care și-a câștigat-o la Gyor și acum la Rostov Don. În plus, s-a ivit o șansă de a deveni selecționerul Rusiei după ce Trefilov a fost operat. Acest scenariu a fost întărit chiar de Gheorghe Tadici, care după Golden League, la ședința Comisiei Tehnice, le-a spus celor prezenți că Martin va prelua naționala Rusiei. „Pentru mine nu e o surpriză, că Martin este acum selecționerul Rusiei. Am spus imediat după acea ședință de Comisie de Tehnică de la București că în iunie nu o să mai vină la București, iar mobilul pentru care își dă demisia este de a prelua echipa Rusiei, unde are la el la club 8-9 jucătoare”, a confirmat Gheorghe Tadici pentru HM.

Al doilea scenariu ține de anumite discuții care au apărut în interior. O speculație ar fi fost legată chiar de contractul antrenorului. Lui Ambros Martin i s-ar fi propus alți termeni ai contractului, mai exact ca și el să fie plătit la zi de pregătire cu naționala României, așa cum se procedează cu tehnicienii români de la loturi, bineînțeles cu o sumă net superioară, care să răsplătească eforturile și valoarea lui.

În concluzie, Ambros Martin este selecționerul Rusiei și probabil că este de înțeles alegerea lui, a preferat performanța, șansa mai mare de a ajunge la Jocurile Olimpice și de a fi pe podium. Până la urmă, „instituția Ambros Martin” are de apărat un blazon. Problema care ne interesează este însă cea a naționalei României. De fapt, care a fost strategia naționalei feminine pentru acest ciclu olimpic?